Servicii psihologice copii

Secţia de Oncopediatrie a Institutului Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, are anjajat un psiholog începând din anul 2001. Împreună cu ceilalţi membrii ai echipei medicale, psihologul poate oferi ajutor pacienţilor şi aparţinătorilor acestora.

Activitatea psihologului clinician în secţia de Oncopediatrie implică :
  • evaluare clinică şi psihodiagnostic
  • intervenţie psihologică prin metode şi tehnici specifice

Asistenţa psihologică a copilului bolnav urmăreşte asigurarea confortului psihic al copilului, facilitarea adaptării la noua situaţie, diminuarea consecinţelor bolii. Intervenţiile psihologice pot urmări spre ex.:
  • dezvoltarea unor strategii de adaptare psihologică la boală
  • ameliorarea stresului provocat de o problemă severă de sănătate
  • ameliorarea efectelor spitalizării îndelungate
  • favorizarea acceptării medicaţiei, a diverselor proceduri de tratament
  • identificarea unor modalităţi de adaptare la dificultăţile asociate procedurilor invazive de investigaţie, la efectele secundare ale tratamentelor
  • eliberarea de stări tensionale
  • diminuarea agresivităţii
  • exteriorizarea sentimentelor, a gândurilor
  • ameliorarea unor suferinţe emoţionale (ex. depresie, anxietate) ce apar odată cu diagnosticul, evoluţia bolii şi a variatelor forme de tratament
  • îmbunătăţirea abilităţilor de relaţionare cu adulţii, cu ceilalţi copiii
  • asistarea pacienţilor aflaţi în stadiul terminal şi a aparţinătorilor acestora
  • facilitarea reintegrării sociale şi şcolare, etc.
O reală contribuţie asupra copilului o are de asemenea folosirea situaţiei de joc într-un cadru determinat, sub îndrumarea unui specialist. În cadrul secţiei Oncopediatrie funcţionează şi „Camera de Joacă”. Este un spaţiu dedicat special copiilor, dotat cu jocuri şi jucării pentru toate vârstele, unde sub îndrumarea psihologului se desfăşoară activităţi pentru a ajuta copiii să facă faţă mai uşor stresului spitalizării şi totodată să-şi continue creşterea şi dezvoltarea normală.

Asistenţa psihologică a părintelui copilului bolnav este orientată spre susţinere şi consiliere pentru a face faţă bolii severe a copilului, situaţiei de criză generată de apariţia bolii. Intervenţiile psihologice pot urmări spre ex.:
  • susţinerea afectivă
  • înlăturarea sentimentelor de vinovăţie care pot să se manifeste
  • reducerea stresului ce apare în aceste situaţii
  • gestionarea sentimentele de teamă pentru evoluţia bolii
  • înţelegerea nevoilor copilului bolnav, a modificărilor comportamentale, emoţionale, cognitive ce pot să apară
  • cunoaşterea modalităţilor de comunicare cu copilul, cu ceilalţi fraţi, cu echipa medicală, etc.